|
Prima pagina » Personalităţi hunedorene | Nerva HodoșNerva Hodoș Cu admirație și pietate ținem sfat cu marii noștri
înaintași-patrioți. Printre aceștia un loc de referință îi revine celui
mai de seamă bibliograf român Nerva Hodoș.
S-a născut în Baia de Criș, la
20 noiembrie 1869, ca fiu al lui Iosif Hodoș, membru al Academiei
Române, și al Anei, fiica lui Simeon Balint, unul dintre fruntașii
Revoluției de la 1848 din Transilvania. La București a sosit de copil,
urmând liceul și apoi Facultatea de Litere. Era un tânăr deșirat,
retras, cu privire pătrunzătoare și plină de bunătate.
B.P.Hasdeu, veșnic ironic, văzându-l atât de înalt, îl întrebase ce interes are să crească peste colegii săi.
Viața și-a închinat-o studiului, scrisului și muncii de bibliotecă. A dus o viață modestă și grea de cărturar.
Fiind încă student, Nerva Hodoș se angajează, la 1 aprilie 1871, ca
funcționar (ca 'scriitor') la Biblioteca Academiei Române. În același
an este numit ajutor de bibliotecar; demisionează la 27 februarie 1895,
dar la 20 martie 1896 se reangajează la Biblioteca Academiei, unde
ajunge prim-ajutor de bibliotecar până la sfârșitul vieții.
Nerva Hodoș este unul dintre fondatorii bibliografiei românești. Cu
începere din 1898 apare în fascicul Bibliografia românească veche, apoi
în volum - Vol.I (1508-1716), 1903; Vol.II (1716-1808), 1910; Vol.III
(1809-1817), 1912 - sub semnătura lui Ioan Bianu și a lui Nerva Hodoș.
Fiind preocupat de istoria tiparului românesc, publică în 1912
în Convorbiri literare lucrarea Începuturile tipografiei în
Țara Românească. În 1903-1904 apare Revista Bibliografică
înființată de Nerva Hodoș, prima noastră revistă în acest domeniu.
Reputația lui Nerva Hodoș, bine stabilită prin activitatea sa la
Biblioteca Academiei și prin apariția multor dintre lucrările sale,
contribuie ca în anul 1911 să i se încredințeze organizarea Bibliotecii
Adunării Deputaților.
Împreună cu Alexandru-Sadi Ionescu, Nerva Hodoș semnează Publicațiunile
periodice românești (ziare, gazete, reviste). Tomul I Catalog alfabetic
1820-1906 cu o introducere de Ioan Bianu.
Bolnav, Nerva Hodoș se stinge din viață la 14 noiembrie 1913, având numai 43 ani.
Ultimele clipe i-au fost împăienjenite, ca și lui Eminescu, murind
într-un spital din Sibiu. În cultura și bibliologia românească Nerva
Hodoș rămâne un harnic istoric și un bibliograf neîntrecut al neamului.
A desfășurat o activitate rodnică pentru organizarea colecțiilor
bibliotecilor Academiei și Adunării Deputaților. A militat pentru
înființarea de biblioteci publice. A întocmit un catalog general al
librăriilor românești pentru anii 1885-1902.
De
numele lui este legată și elaborarea volumelor XVI, XVII și XVIII din
Documente Hurmuzaki. S-a ocupat de manuscrisele lui Eminescu, de
ortografia limbii române, de Dinicu Golescu, de faptele de vitejie ale
lui Vodă Mihai Viteazul.
Dar operele, care i-au adus meritate laude și un loc de mare cinste în
cultura și bibliografia națională sunt Bibliografia românească veche,
Publicațiile periodice românești: ziare, gazete, reviste 1820-1906 și
Revista bibliografică. Prima lucrare rămâne legată de competența, munca
cu dăruire până la istovire, de vocația bibliografică a lui Nerva
Hodoș. «Și totuși fără dânsul n-am avea necontenit la îndemână acel
admirabil mijloc de informație care e Bibliografia românească veche,
științifică și totodată artistică prezentare a acestei cărți de
odinioară care e una din mândriile noastre. Ion Bianu, care o iscălește
în primul rând, s-a sprijinit exclusiv pe munca subordonatului și
colaboratorului său». (Nicolae Iorga)
Barbu Teodorescu subliniază calitățile bibliografului care pot servi ca
model pentru cei ce sunt preocupați azi și în viitor de crearea
lucrărilor bibliografice: «Hodoș e omul amănuntului științific, al
preciziei, al muncii de migală. Să publici puțin, dar consistent, iată
deviza sa în viață. Este omul informației exacte și al aprofundării
totale a materiei asupra căreia s-a aplecat».
Scrierile lui Nerva Hodoș au influențat cultura românească a
Basarabiei. Folosind Bibliografia românească veche de Ioan Bianu
și Nerva Hodoș, Alexei Mateevici scrie un amplu studiu Tipăriturile
noastre bisericești (Din trecutul cărților bisericești tipărite în
limba moldovenească), publicat în revista Luminătorul, în 1913 și apoi
în limba rusă, în Kișinevskie eparhialnîe vedomosti, în 1915. Studiul
este consacrat unității neamului românesc, credinței strămoșești,
biruinței scrisului românesc, legăturii organice dintre cultură și
spiritualitate, care este fixată în carte, în special în cartea
creștină.
În lucrările Mitropolitul Sucevei Dosoftei și activitatea sa
cărturărească (1914), Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea
rusă (1913) ș.a. Ștefan Ciobanu citează mereu Bibliografia românească
veche de Ioan Bianu și Nerva Hodoș.
La acești mari înaintași au făcut școală Alexandru David și Paul
Mihail, avîndu-i ca model pentru lucrările lor fundamentale privitor la
cartea românească basarabeană. Apoi în perioada postbelică metodologia
Bibliografiei românești vechi a fost folosită din plin la crearea
catalogului colectiv Cartea Moldovei (1990-1992) pregătit de
colaboratorii Nina Matei, Valentina Farmagiu (Biblioteca Națională) și
Claudia Slutu (Biblioteca Academiei de Științe).
Lucrarea fundamentală Publicațiunile periodice românești 1820-1906 de
Nerva Hodoș și Alexandru-Sadi Ionescu a servit ca model la
întocmirea Catalogului Presa basarabeană de la începuturi până în anul
1957(2002), elaborat de Biblioteca Municipală 'B.P. Hasdeu'. |
|
|
|
