3.3. Un model european - Rezervaţia Geologică Haute Provence

Valoarea ştiinţifică a zonei Digne (Franţa) este foarte bine cunoscută incă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, geologii menţionând bogăţia acestui teritoriu şi importanţa lui pentru studiul istoriei Pământului. Zona Digne face parte din Regiunea Provence Alpes Cote d`Azur şi este situată la 150 km nord de Marsillia, 150 km de Nice şi 170 km de Grenoble, intr-o regiune montană. Renumită pentru apele termale şi agricultura tradiţională, regiunea a fost puternic afectată de recesiunea economică datorată industrializării masive din deceniile şase şi şapte. Confruntată cu declinul economic, cu depopularea şi ocolită de rutele turistice tradiţionale, autorităţile locale au demarat un proiect de protecţie a patrimoniului natural local prin crearea Rezervaţiei Geologice Haute Provence, in anul 1984. Rezervaţia este o structură de tip ÂŤ rezervatie naturală nationalăÂť, creată prin decret ministerial, cu un teritoriu de 190 000 ha şi grupând 47 de comune. Teritoriul cuprinde 18 situri geologice strict protejate ce acoperă o istorie a Pământului de peste 300 milioane de ani, incepând din Carbonifer şi până in prezent. In cadrul siturilor protejate este interzisă colectarea sau distrugerea fosilelor iar in restul teritoriului colectarea se poate face numai cu aprobare. In afara siturilor menţionate infrastructura rezervaţiei cuprinde un muzeu, un acvariu, sediul rezervaţiei, un centru expozitional, ateliere pentru artişti, muzee de sit, centru de documentare, atelier de mulaje, magazin de souveniruri, centru de primire şi două centre de vizitare teritoriale, tematice : Sirene şi sirenieni (Castellane), Istoria Timpului (Sisteron).

Incă de la crearea sa echipa de administrare a adoptat o politică de cooperare şi cointeresare a populaţiei locale, incercând să o responsabilizeze pentru protecţia siturilor şi să o implice in proiecte de dezvoltare culturală, scială şi economică. Acestă strategie a fost răsplătită de UNESCO prin organizarea la Digne, in 1991, a Primului Simpozion Internaţional privind Protecţia Patrimoniului Geologic, prilej de adoptare a ÂŤ Declaraţiei Internaţională privind Dreptul la Memorie al Pământului semnat de reprezentanţii a 39 de ţări.

In cei 20 de ani de activitate Rezervaţia şi-a asumat un rol activ in diverse planuri :

- amenajarea teritoriului şi a siturilor geologice, a promovat conservarea in situ şi construind un muzeu de sit care să permită observarea resturilor fosile in contextul lor natural;

- inovarea in domeniul noilor tehnologii de fabricare a mulajelor, reuşind realizarea unui mulaj cu o suprafaţa de 400 mp destinat unei expoziţii internaţionale in Japonia;

- dezvoltarea unor puncte şi proiecte de atracţie şi interes pentru educaţie, ştiinţele naturii, turism. Numărul total al turiştilor ce vizitează anual rezervaţia este de peste 80 000;

- inscrierea unui sit in Lista patrimoniului UNESCO;

- actor activ in realizarea de proiecte culturale, autorul conceptului de Memoire de la Terre;

- a generat locuri de muncă şi venituri directe, indirecte şi induse, având in prezent 24 de angajaţi permanenţi şi numeroşi angajaţi temporar. Bugetul proiectelor naţionale şi internaţionale, derulate in ultimii ani este de peste 4 milioane de euro.

Evoluţia Rezervaţiei Geologice poate fi impărţită intrei etape majore: faza prealabilă de creare a structurii de protecţie şi gestiune (1978 - 1984), faza de educaţie şi sensibilizare publică (1984, 1994), faza de implicare in dezvoltarea economică locală şi in proiecte internaţionale de dezvoltare durabilă. Rezervaţia este unul din iniţiatorii reţelei Europene a Geoparcurilor, in rezent fiind emblema Regiunii Provence, Alpes, Cote d`Azur şi modelul european de gestiune a teritoriului in spiritul dezvoltării durabile. Succesul se datorează unei echipe active, susţinerii politice şi financiare din partea tuturor actorilor locali, dezvoltarii unui apmlu program de educaţie şi conştientizare publică, atragerii de fonduri pentru dezvoltarea economică şi socială.

• 3.1. Conceptul UNESCO de Geopark
• 3.2. Reteaua Europeana a Geoparcurilor